Un Apostol al Ardealului: Sf. Ierarh și Mitropolit Andrei Șaguna

Alături de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României, Biserica a rânduit ca în șirul sfinților prăznuiți în ziua de 30 a lunii lui noiembrie  să se numere și cel dintâi  reformator bisericesc pe care creștinătatea ardelenească, în frunte cu marele academician Ion Simionescu, avea să-l denumească mai târziu drept ,,darul cel mai prețios adus neamului întreg de către românii de la Pind”[1], date fiind originile Mitropolitului Șaguna din pământul Mișcolțului, nord-estul Ungariei. Căci în adevăr afirmăm aceasta: dacă Sfântul Apostol Andrei a chemat la credința sa cea întru Hristos pe geto-daci, putem spune că și Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei ,,fost primul ierarh care a chemat pe românii ardeleni la o viață nouă, de libertate și demnitate națională”[2].

„...pre românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deștept, și cu voie cătră tot ce e adevărat, plăcut și bun să-i trag...”.
 Biografia Mitropolitului Șaguna 

Continue reading Un Apostol al Ardealului: Sf. Ierarh și Mitropolit Andrei Șaguna

Mic jurnal al unei convertiri – Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor

Alexandru Teodorescu (+17 noiembrie 1962), cunoscut mai ales cu pseudonimul literar de Sandu Tudor sau după intrarea în viața monahală drept Ieroschimonahul Daniil de la Rarău, este o figură marcantă nu doar în cadrul spiritualității carpatice, ci și în cadrul intelectualității românești.
Înainte de convertire
Viața lui este demnă de un roman apoteotic. Fiind nu doar un om bogat, ci chiar putred de bogat, cu sute de hectare de pământ, două blocuri uriașe în buricul Bucureștiului interbelic. În același timp, acesta era și un intelectual ce tăvălea pe orișicine prin cunoștințele pe care le deținea, efort al citirii la propriu a câtorva biblioteci întregi. Se impunea prin geniul său intelectual în timpul discuțiilor cu cei ce îi erau potrivnici în idei; era un prieten al oamenilor din înaltă societate (miniștri, intelectuali, militari etc.). Era obișnuit cu un lux exuberant și gusta din tot ceea ce lumea aceasta ar putea oferi, fiind un mare „cuceritor” în rândul aristocratelor din „micul Paris”, ajunge la un moment dat să dorească o excursie de câteva zile în Sfântul Munte Athos, de unde va veni și prefacerea interioară…

           

Convertirea

Plecarea spre Athos nu venea dintr-un impuls de a cunoaște anumite taine, ci mai mult din dorința de senzațional, izvorâtă din curiozitatea ziaristului ahtiat după aceasta, acest lucru după ce în epocă apăruseră v unele articole ale unei franțuzoaice care descria excursia ei în travesti prin Muntele Athos , defăimând astfel călugării de acolo. Așa ajunge și Sandu Tudor în Muntele Athos, coborând în portul Dafnes, îmbrăcat ca orice turist pe plaja unei mări oarecare, dorind să cuprindă senzaționalul într-un articol fulminant. Doar că aici întâlnește un călugăr român „vagabond” pe nume Averchie care îi spune dacă dorește să cunoască taina Sfântului Munte să poarte pantaloni lungi și să-și lase barbă, să meargă după el din mănăstire în mănăstire și să facă ceea ce face el. Astfel s-a dus vorba prin mănăstiri că există în Sfântul Munte un monah cu un însoțitor foarte evlavios și astfel ușile monahilor îmbunătățiți se deschideau, iar cele trei zile s-au transformat în 3 luni timp în care Sandu Tudor s-a dedat la crâncene dialoguri cu monahii athoniți, unde a aflat despre rugăciunea inimii, lucruri despre care bibliotecile pe care le citise lui nu îi spuseseră nimic. La plecare gândul lui a fost de a se face monah în momentul ajungerii în țară.

Desigur acest fapt nu s-a întâmplat imediat și lunile au trecut, iar în timpul unui zbor cu propriul avion deasupra Bucureștiului, acesta se defectează și în acel picaj rapid – unde moartea era inevitabilă – promite din nou că se va face monah dacă Dumnezeu îl va scăpa. Avionul se face praf în impactul cu solul, el nu pățește nimic, iar din momentul în care iese dintre fiare pleacă țintă și se oprește în poarta mănăstirii Antim.

De aici Sandu Tudor devine o furtună de monah, plin de har, ce aduna în jurul său ca un magnet pe toți. Toți cei care l-au cunoscut au rămas profund marcați de personalitatea acestui „îndrăgostit de frumusețile cele duhovnicești”.

Trece la cele veșnice într-o hrubă a Aiudului și este aruncat în Râpa Robilor pentru a uita istoria de el, dar el rămâne în istorie ca flacăra ce-a ars desăvârșit în cadrul Rugului Aprins de la Antim, fiind unul dintre inițiatorii Mișcării „Rugului Aprins” și cel care a alcătuit frumosul și adâncul Imn Acatist al „Rugului nemistuit”.

Veșnică lui pomenire din neam în neam!

Articol redactat de Ovidiu Comanac, masterand al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.

320 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban Cantacuzino (1688)

„Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti, la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, şi cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.

Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor.

Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile”  (Fragmentul textului afișat în fotografie pe pagina de gardă a primei ediții).

În acest an, la data de 10 noiembrie s-au împlinit 320 de ani de la tipărirea Bibliei voievodului valah, Șerban Cantacuzino (1678-1688). Biblia de la București, este cea dintâi traducere și tipărire completă în limba română. Este o capodoperă a limbii române vechi și monument de referință al artei tipografice românești. Acest giuvaier al slovei și al artei tipografice a avut un rol covârșitor în dezvoltarea  limbii române. Nicolae Iorga a numit Biblia lui Șerban Cantacuzino „… cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.

Continue reading 320 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban Cantacuzino (1688)

Tu ce faci pentru românii din Basarabia și Bucovina de Nord? Campanie #SSTI și #ligastudentilor

Tu ce faci pentru românii din Basarabia și Bucovina de Nord? Campanie #SSTI și #ligastudentilor

Tu ce faci pentru românii din Basarabia și Bucovina de Nord?

La 80 de ani de la ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, Societatea Studenților Teologi din Iași (SSTI) și Liga Studenților (LS IAȘI) pornesc o amplă campanie de strângere de cărţi şi de fonduri pentru românii din Basarabia şi Bucovina de Nord.

Ajută-ne să:

– susținem identitatea românească a românilor basarabeni și bucovineni și să realizăm ceea ce autoritățile române nu sunt în stare de 30 de ani;

– dotăm biblioteci școlare și parohiale cu carte românească, destinată în principal elevilor;

– dotăm bisericile românești cu cărți noi de cult (evanghelii, liturghiere, cărți pentru strană etc.);

– realizăm transportul cărților în localitățile din Basarabia și Bucovina de Nord;

– susținem elevii și studenții români la studii, în vederea păstrării și afirmării identității lor românești;

– organizăm ateliere, conferințe, tabere și activități sociale în localitățile și parohiile românești din aceste regiuni;

– realizăm înfrățiri între localitățile, parohiile și școlile din cele două regiuni cu cele din România.

Donează cu cardul aici:

https://paypalme/teologiro

ori în contul nostru deschis la Raiffeisen Bank, Sucursala Iaşi

RO 47 RZBR 0000 0600 2194  6476 (RON)
S.W.I.F.T.: RZBRROBU

Nume: Asociația Societatea Studenților Teologi

Poți dona cărți în următoarele orașe:

Iași – Biserica Banu (str. Lăpușneanu, Iași), program: miercuri – sâmbătă, de la 10 la 13

Dacă ești preot, poți organiza o colectă sau o campanie de stângere de cărți în parohie.

Dacă ești antreprenor, ne poți ajuta cu o donație deductibilă.
Dacă ești angajat, organizează o colectă sau stânge cărți alături de colegii tăi!

Dacă poți să ne ajuți și altfel sau dorești să ne trimiți cărți (din alte localități) sau să susții campania, contactează-ne:

0741.759.246 – Ovidiu

La 28 iunie a.c. s-au împlinit 80 de ani de când Basarabia și Bucovina de Nord au fost rupte din trupul României Întregite de către Uniunea Sovietică. Pe 26 iunie 1940, România a primit ultimatumul din partea URSS pentru cedarea teritoriului Basarabiei. Autorităţile României de la acea dată în frunte cu Carol II, regele României, au acceptat condiţiile impuse de URSS fără nicio obiecţie, două zile mai târziu.

În mai puțin de un an, circa 300.000 de mii de persoane au fost ucise, deportate sau arestate.

Pentru românii basarabeni și bucovineni aceşti ani au fost crunţi, deoarece li s-a pus la încercare fiinţa lor naţională, limba şi apartenţa la întregul corp al naţiunii române. Autorităţile sovietice au încercat de-a lungul timpului distrugerea elementului românesc din zonă prin ample măsuri de deznaţionalizare a etnicilor români.

Ca urmare a campaniilor de sovietizare din secolul trecut, diminuarea filonului românesc şi a perpetuării încă şi în prezent a influenţei ruseşti din partea unor oameni politici şi de afaceri loiali Federaţiei Ruse, am identificat o serie de riscuri care necesită a fi întâmpinate prin această campanie:

  1. În câteva generaţii, românii din Basarabia şi Bucovina de Nord riscă să-şi piardă identitatea culturală românească, necunoscându-şi istoria şi tradiţiile naţionale.
  1. În mod special copiii şi tinerii, mai ales cei din Bucovina de Nord și Bugeac, riscă să nu aibă parte de formarea intelectuală corespunzătoare și de o cunoaștere adecvată a limbii române din cauza lipsei accesului la literatură în limba română și a politicilor statului ucrainean.
  1. Preponderenţa literaturii în limba rusă dă sentimentul unei superiorităţi a culturii şi istoriei acesteia în detrimentul celei româneşti, fiind afectată astfel fiinţa naţională şi dând un sentiment de inferioritate în faţa etnicilor ruşi care sunt minoritari raportat la populaţia totală a Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
  1. Este prezentă tendinţa de a asuma mai curând identitatea culturală rusească prin conectarea la canale media și consumarea de seriale și produse culturale în rusă, ceea ce îi depărtează pe etnicii români de cultura noastră națională și de civilizația occidentală.
  1. Propaganda este exercitată şi în unele medii bisericeşti, unde se promovează ideea filetismului rus pravoslavnic, ceea ce înseamnă în concret confundarea identităţii ortodoxe cu cea rusă. În acest sens sunt susţinute o serie de practici liturgice care au rolul de a-i îndepărta de basarabeni și pe bucovineni de ortodoxia românească, precum ar fi practicarea rugăciunii în limba rusă ca fiind unica mântuitoare.
  1. Lipsa cărţilor de cult şi de popularizare a credinţei în limba română susţine influenţa Mitropoliei Moldovei subordonată Patriarhiei Moscovei în dauna Mitropoliei Basarabiei, care ține de Patriarhia Română.
  2. Cei peste 75 de ani de propagandă sovietică au dus la sedimentarea falsei idei că URSS ar fi „eliberat” Basarabia și Bucovina de Nord de sub „opresiunea” românească, idee căreia, din păcate, îi dau crezare foarte mulți oameni din aceste teritorii românești, susținând partide filo-ruse și anti-românești la alegeri.

Împreună putem aduce Basarabia și Bucovina de Nord acasă!

Gheorghe Jimboiu (20 octombrie 1921 – 27 mai 1963) – rugătorul inimii

Cea mai frumoasă figură de la Târgu-Ocna, după Valeriu, a fost Gheorghe [Jimboiu]. Simt că nu am date suficiente pentru a contura acest portret. Venea din Oltenia. Fiu al unei văduve cu mici posibilităţi materiale dar mare la suflet, care s-a chinuit toată viaţa ca să-şi ţină unicul copil în şcoli. Prima oară Gheorghe a intrat în puşcărie în 1941, apoi s-a eliberat şi a revenit în 1949.

La început s-a distins atât prin ţinuta lui demnă, cât şi prin strădaniile sale sufleteşti. Se ruga mult, cerceta cărţile sfinte şi adâncea problematica creştină. Deşi modest, personalitatea lui se impunea de la sine. Era tăcut dar punctul lui de vedere avea mare greutate. Părea un mistic prin excelenţă dar se dovedise deopotrivă dinamic şi bun organizator. Spiritul său de sacrificiu nu avea margini. Ştia să fie prieten şi deschidea uşor inimile oamenilor. Mulţi căutau să şi-l apropie.

După ce s-a eliberat a intrat la facultate şi s-a impus cu autoritate atât printre colegi cât şi printre profesori. Când lua cuvântul la seminarii era ascultat cu luare-aminte. Profesorul Victor Jinga şi-l făcuse amic. Era apropiatul şi altor profesori. Unul dintre ei studiase francmasoneria şi l-a introdus în tainele ei. Marxismul îl descifrase singur, mai bine şi mai cutezător decât profesorii care tindeau în perioada aceea spre compromisuri de conştiinţă.

În anii 1944-1949 Gheorghe conducea studenţimea din Braşov. Se pregăteau de luptă contra comuniştilor. La primul val de arestări din 1948 a scăpat vigilenţei Securităţii. Erau vremuri tulburi. Mulţi tineri au luat atunci drumul munţilor, constituindu-se în grupuri de partizani. Viaţa în munţi era grea. Ţara era înfierbântată şi gata să se răstoarne dar avea nevoie de ajutor din afară, care însă nu a venit. De multe ori eroismul românilor a fost zidul de apărare al Europei, când împotriva barbarilor, când împotriva turcilor şi acum venise rândul ruşilor. Eram însă sub ocupaţie rusească şi fără sprijin militar. Nu era de conceput o acţiune contrarevoluţionară. Fără a avea nici o ieşire, românii au fost arestaţi în valuri. Întemniţarea lor a anihilat orice rezistenţă în popor şi astfel s-a putut construi socialismul. Continue reading Gheorghe Jimboiu (20 octombrie 1921 – 27 mai 1963) – rugătorul inimii

Educația teandrică și umanistă – Sfântul Iustin Popovici

Existenţa educaţiei ne descoperă faptul că omul este o fiinţă incompletă şi nedesăvârşită, aşa cum s-a observat şi continuă să se observe din experienţa neamului omenesc. Toate filosofiile, toate religiile, ştiinţele şi multele civilizaţii dau mărturie asupra acestui lucru.

Omul este o fiinţă care trebuie desăvârşită şi împlinită. De aceea, scopul principal al educaţiei este acela de a-l desăvârşi şi împlini pe om. De îndată, însă, se ridică următoarea întrebare inevitabilă: cu ce anume poate fi desăvârşit şi împlinit omul?

Observat din orice latură, omul este, după esenţa sa, „deschis” altor fiinţe şi altor lumi. El nu este în nici un fel acea monadă închisă a lui Leibniz. Cu întreaga sa fiinţă, atât cu eul său natural, cât şi cu cel psihic, omul împlineşte, conştient sau subconştient, voit sau instinctiv, imensa şi neînţeleasa reţea de viaţă ce înconjoară întreaga lume. Educaţia, dacă se doreşte a fi cu adevărat umană, trebuie să înceapă de la faptele observabile, precum şi de la principiile logice fundamentale. Existenţa, în decursul istoriei umanităţii, a căutării a ceea ce este desăvârşit şi împlinit dă naştere în conştiinţa noastră la întrebarea: cine este acea fiinţă umană desăvârşită şi împlinită? Nu cumva Platon? Dar el, cu adevărat, din pricina profundei cunoaşteri a propriilor sale neîmpliniri şi slăbiciuni, nu a avut decât o sete neostoită faţă de lumile de sus, lumile ideilor şi idealurilor veşnice. Aceasta înseamnă că el nu este un om desăvârşit şi împlinit. Continue reading Educația teandrică și umanistă – Sfântul Iustin Popovici

Sfinții Ier. Chiril și Metodie – „Apostolii slavilor”

Sfinții Chiril și Metodie se bucură de o mare evlavie din partea popoarelor slave, fiind considerați Apostolii acestora pentru contribuția pe care au adus-o atât în plan spiritual, cât și cultural. Cei doi au adus „lumina cunoașterii” creștine între popoarele slave, oferindu-le acestora un alfabet propriu, prin care se puteau exprima conform particularităților lor lingvistice, dar și traducându-le o parte din scrierile sfinte. Aceste evenimente se petreceau în secolul al IX-lea d.Hr., în vremea marilor imperii. În urma intervenției celor doi, slavii au cunoscut o evoluție extraordinară culturală și religioasă, impunându-se în Europa ca o nouă mare putere unitară. Având în vedere impactul major pe care acești ani i-au avut în dezvoltarea și definirea poporului slav, această perioadă a fost numită „epoca chiril-metodiană”[1].

De-a lungul timpului au apărut numeroase cecetări și lucrări despre parcursul celor doi călugări, despre motivația lor și, mai ales, despre crearea alfabetului slav. Preocuparea aceasta vine din uimirea pe care lucrarea lor monumentală o provoacă, prin măiestria și nivelul de înțelepciune și cunoaștere pe care o asemenea activitate îl presupune. Chiril și Metodie sunt subiecte de studiu din multiple puncte de vedere: religios, prin acțiunile misionare pe care cei doi le-au intreprins în Hazaria, Moravia Mare, Panonia și Roma, lingvistic, Chiril alcătuind alfabetul slav, conferind astfel o primă formă limbii slave și cultural-politic, prin intervențiile pe care aceștia le-au avut cu diverși conducători ai vremii. Continue reading Sfinții Ier. Chiril și Metodie – „Apostolii slavilor”

Credincioşii ortodocşi din Franţa vor putea să participe la Sfânta Liturghie de la începutul lui Iunie

Bisericile din toată țara rămân închise în conformitate cu ordinele de stat. De fapt, participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie va fi permisă de la începutul lunii iunie în condiții stricte de sănătate, ce vor fi clarificate de Guvernul Franței. Mitropolia ortodoxă greacă a Franței îi va informa pe credincioși cu privire data exactă.

Mai mult, va fi obligatoriu pentru credincioși să folosească o mască de protecție și să stea la doi metri unul de celălalt. De asemenea, se va ataşa o menţiune pe scaunele în dreptul cărora credincioșii nu vor avea voie să stea. În Catedrala Sfântul Ștefan, aproape 3/4 din scaune vor fi etichetate ca indisponibile, în timp ce credincioșii vor putea sta atât în pronaosul bisericii cât și în curte, respectând distanţarea fizică unul de celălalt.

În țara noastră, Institutul Național de Sănătate Publică a lansat o dezbatere publică asupra măsurilor de relaxare după încetarea stării de urgență, publicând și o anexă (Anexa 5) ce include recomandările care se fac cu referire la momentl redeschiderii bisericilor. Puteți trimite propunerile dumneavoastră pe adresa de e-mail: propuneri.relaxare@ms.ro.

Articol tradus din limba engleză de pe: orthodoxtimes.com.

foto: mitropolia.eu.

„Nu a existat nicio creștere a numărului de infecții din cauza sărbătorilor religioase”, a declarat directorul Spitalului de Boli Infecțioase din Tbilisi (Georgia)

Nu a existat nicio creștere a cazurilor de infecție cu coronavirus în urma sărbătorii Paştelui în Georgia, unde bisericile au rămas deschise, bineînţeles respectând standardele sanitare necesare, potrivit unui expert în boli infecțioase de la Tbilisi.

„La recomandarea Guvernului, Biserica însăși a luat o poziție foarte corectă și bună și, de fapt, am trecut liniștiți prin perioada care ar fi putut contribui la creşterea epidemiei”, a spus Tengiz Tsertsvadze, directorul a Spitalului de Boli Infecțioase din Tbilisi, la Televiziunea Adjara pe 4 mai. „Nu a existat nicio creștere a numărului de infecții din cauza sărbătorilor religioase”, a spus expertul. El a subliniat, de asemenea, că toate celulele [focarele – n.n.] principale de infecție cu coronavirus au fost identificate și localizate în Georgia până în prezent, datorită muncii eficiente a epidemiologilor și a celorlalţi medici. Continue reading „Nu a existat nicio creștere a numărului de infecții din cauza sărbătorilor religioase”, a declarat directorul Spitalului de Boli Infecțioase din Tbilisi (Georgia)

De ce Facebook cenzurează o conferință despre creștinism și libertatea religioasă?

Vă punem la dispoziție traducerea unui articol publicat pe data de 9 Aprilie 2019 sub semnătura Dr. Augusto Zimmermann ce privește problematica libertății religioase în spațiul social media pe care îl considerăm la fel de valabil și astăzi:

„În fiecare zi, milioane de creștini din întreaga lume sunt persecutați pentru credința lor. Deseori sunt intimidați, abuzați și fricați de viața lor, din cauza angajamentului lor cu Hristos.

Raportul Pew Research Center, care analizează libertatea religioasă în 198 de țări și teritorii, relevă că creștinii sunt cel mai persecutat grup religios din lume în prezent.

Cercetările arată un uluitor număr de 11 creștini măcelăriți în fiecare oră pentru credința lor – 100.000 de martiri creștini pe an. Numai în ultimele două săptămâni, au fost atacuri asupra creștinilor la o biserică din Nigeria cu 32 de morți; în Filipine, un atac a ucis mai mult de 20 de creștini, ca să nu mai vorbim de cei opt morți într-un atac pe piața Somaliei și cei nouă morți în Egipt.

Dar intoleranța față de creștini se strecoară încet în societățile noastre occidentale? Credința este împinsă din viața publică în țări precum Australia, Marea Britanie și America? Este pentru creștini timpul de a lua mai mult decât o poziție pentru a-și revendica locul potrivit în societatea noastră? Dacă da, cum ar trebui creștinii să abordeze această problemă? Continue reading De ce Facebook cenzurează o conferință despre creștinism și libertatea religioasă?