Continue reading O introducere în istoricul bisericilor și mănăstirilor ieșene
Societatea Studenților Teologi din Iași vă invităa organizat joi, 10 decembrie 2020, începând cu ora 18.00 dezbaterea publică cu tema ,,Este libertatea religioasă un capriciu al creștinilor?,” susținută de către pr. Radu Preda și prof. Cătălin Raiu. Aceasta a fost transmisă live pe pagina Doxologia.
Continue reading Dezbaterea „Este libertatea religioasă un capriciu al creștinilor?”
Dragi tineri,
Vă invităm să descoperiți istoricul bisericilor ieșene și tainele patrimoniului cultural-religios local în cadrul expoziției „Iași – Oraș al spiritualității” de la Muzeul Municipal „Regina Maria” Iași!
Materialul video a fost realizat în cadrul proiectului „Tinerii cunosc patrimoniul cultural religios din municipiul Iași”, finanțat de Primăria Municipiului Iași prin intermediul programului de fonduri nerambursabile pentru tineret (2020), prezentarea de față fiind parte integrantă a proiectului.
Alături de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României, Biserica a rânduit ca în șirul sfinților prăznuiți în ziua de 30 a lunii lui noiembrie să se numere și cel dintâi reformator bisericesc pe care creștinătatea ardelenească, în frunte cu marele academician Ion Simionescu, avea să-l denumească mai târziu drept ,,darul cel mai prețios adus neamului întreg de către românii de la Pind”[1], date fiind originile Mitropolitului Șaguna din pământul Mișcolțului, nord-estul Ungariei. Căci în adevăr afirmăm aceasta: dacă Sfântul Apostol Andrei a chemat la credința sa cea întru Hristos pe geto-daci, putem spune că și Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei ,,fost primul ierarh care a chemat pe românii ardeleni la o viață nouă, de libertate și demnitate națională”[2].
„...pre românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deștept, și cu voie cătră tot ce e adevărat, plăcut și bun să-i trag...”.
Biografia Mitropolitului Șaguna
Continue reading Un Apostol al Ardealului: Sf. Ierarh și Mitropolit Andrei Șaguna
Convertirea
Plecarea spre Athos nu venea dintr-un impuls de a cunoaște anumite taine, ci mai mult din dorința de senzațional, izvorâtă din curiozitatea ziaristului ahtiat după aceasta, acest lucru după ce în epocă apăruseră v unele articole ale unei franțuzoaice care descria excursia ei în travesti prin Muntele Athos , defăimând astfel călugării de acolo. Așa ajunge și Sandu Tudor în Muntele Athos, coborând în portul Dafnes, îmbrăcat ca orice turist pe plaja unei mări oarecare, dorind să cuprindă senzaționalul într-un articol fulminant. Doar că aici întâlnește un călugăr român „vagabond” pe nume Averchie care îi spune dacă dorește să cunoască taina Sfântului Munte să poarte pantaloni lungi și să-și lase barbă, să meargă după el din mănăstire în mănăstire și să facă ceea ce face el. Astfel s-a dus vorba prin mănăstiri că există în Sfântul Munte un monah cu un însoțitor foarte evlavios și astfel ușile monahilor îmbunătățiți se deschideau, iar cele trei zile s-au transformat în 3 luni timp în care Sandu Tudor s-a dedat la crâncene dialoguri cu monahii athoniți, unde a aflat despre rugăciunea inimii, lucruri despre care bibliotecile pe care le citise lui nu îi spuseseră nimic. La plecare gândul lui a fost de a se face monah în momentul ajungerii în țară.
Desigur acest fapt nu s-a întâmplat imediat și lunile au trecut, iar în timpul unui zbor cu propriul avion deasupra Bucureștiului, acesta se defectează și în acel picaj rapid – unde moartea era inevitabilă – promite din nou că se va face monah dacă Dumnezeu îl va scăpa. Avionul se face praf în impactul cu solul, el nu pățește nimic, iar din momentul în care iese dintre fiare pleacă țintă și se oprește în poarta mănăstirii Antim.
De aici Sandu Tudor devine o furtună de monah, plin de har, ce aduna în jurul său ca un magnet pe toți. Toți cei care l-au cunoscut au rămas profund marcați de personalitatea acestui „îndrăgostit de frumusețile cele duhovnicești”.
Trece la cele veșnice într-o hrubă a Aiudului și este aruncat în Râpa Robilor pentru a uita istoria de el, dar el rămâne în istorie ca flacăra ce-a ars desăvârșit în cadrul Rugului Aprins de la Antim, fiind unul dintre inițiatorii Mișcării „Rugului Aprins” și cel care a alcătuit frumosul și adâncul Imn Acatist al „Rugului nemistuit”.
Veșnică lui pomenire din neam în neam!
Articol redactat de Ovidiu Comanac, masterand al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.
„Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti, la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, şi cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.
Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor.
Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile” (Fragmentul textului afișat în fotografie pe pagina de gardă a primei ediții).
În acest an, la data de 10 noiembrie s-au împlinit 320 de ani de la tipărirea Bibliei voievodului valah, Șerban Cantacuzino (1678-1688). Biblia de la București, este cea dintâi traducere și tipărire completă în limba română. Este o capodoperă a limbii române vechi și monument de referință al artei tipografice românești. Acest giuvaier al slovei și al artei tipografice a avut un rol covârșitor în dezvoltarea limbii române. Nicolae Iorga a numit Biblia lui Șerban Cantacuzino „… cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.
Continue reading 320 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban Cantacuzino (1688)
Tu ce faci pentru românii din Basarabia și Bucovina de Nord?
La 80 de ani de la ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, Societatea Studenților Teologi din Iași (SSTI) și Liga Studenților (LS IAȘI) pornesc o amplă campanie de strângere de cărţi şi de fonduri pentru românii din Basarabia şi Bucovina de Nord.
Ajută-ne să:
– susținem identitatea românească a românilor basarabeni și bucovineni și să realizăm ceea ce autoritățile române nu sunt în stare de 30 de ani;
– dotăm biblioteci școlare și parohiale cu carte românească, destinată în principal elevilor;
– dotăm bisericile românești cu cărți noi de cult (evanghelii, liturghiere, cărți pentru strană etc.);
– realizăm transportul cărților în localitățile din Basarabia și Bucovina de Nord;
– susținem elevii și studenții români la studii, în vederea păstrării și afirmării identității lor românești;
– organizăm ateliere, conferințe, tabere și activități sociale în localitățile și parohiile românești din aceste regiuni;
– realizăm înfrățiri între localitățile, parohiile și școlile din cele două regiuni cu cele din România.
Donează cu cardul aici:
ori în contul nostru deschis la Raiffeisen Bank, Sucursala Iaşi
RO 47 RZBR 0000 0600 2194 6476 (RON)
S.W.I.F.T.: RZBRROBU
Nume: Asociația Societatea Studenților Teologi
Poți dona cărți în următoarele orașe:
Iași – Biserica Banu (str. Lăpușneanu, Iași), program: miercuri – sâmbătă, de la 10 la 13
Dacă ești preot, poți organiza o colectă sau o campanie de stângere de cărți în parohie.
Dacă ești antreprenor, ne poți ajuta cu o donație deductibilă.
Dacă ești angajat, organizează o colectă sau stânge cărți alături de colegii tăi!
Dacă poți să ne ajuți și altfel sau dorești să ne trimiți cărți (din alte localități) sau să susții campania, contactează-ne:
0741.759.246 – Ovidiu
La 28 iunie a.c. s-au împlinit 80 de ani de când Basarabia și Bucovina de Nord au fost rupte din trupul României Întregite de către Uniunea Sovietică. Pe 26 iunie 1940, România a primit ultimatumul din partea URSS pentru cedarea teritoriului Basarabiei. Autorităţile României de la acea dată în frunte cu Carol II, regele României, au acceptat condiţiile impuse de URSS fără nicio obiecţie, două zile mai târziu.
În mai puțin de un an, circa 300.000 de mii de persoane au fost ucise, deportate sau arestate.
Pentru românii basarabeni și bucovineni aceşti ani au fost crunţi, deoarece li s-a pus la încercare fiinţa lor naţională, limba şi apartenţa la întregul corp al naţiunii române. Autorităţile sovietice au încercat de-a lungul timpului distrugerea elementului românesc din zonă prin ample măsuri de deznaţionalizare a etnicilor români.
Ca urmare a campaniilor de sovietizare din secolul trecut, diminuarea filonului românesc şi a perpetuării încă şi în prezent a influenţei ruseşti din partea unor oameni politici şi de afaceri loiali Federaţiei Ruse, am identificat o serie de riscuri care necesită a fi întâmpinate prin această campanie:
Împreună putem aduce Basarabia și Bucovina de Nord acasă!
Cea mai frumoasă figură de la Târgu-Ocna, după Valeriu, a fost Gheorghe [Jimboiu]. Simt că nu am date suficiente pentru a contura acest portret. Venea din Oltenia. Fiu al unei văduve cu mici posibilităţi materiale dar mare la suflet, care s-a chinuit toată viaţa ca să-şi ţină unicul copil în şcoli. Prima oară Gheorghe a intrat în puşcărie în 1941, apoi s-a eliberat şi a revenit în 1949.
La început s-a distins atât prin ţinuta lui demnă, cât şi prin strădaniile sale sufleteşti. Se ruga mult, cerceta cărţile sfinte şi adâncea problematica creştină. Deşi modest, personalitatea lui se impunea de la sine. Era tăcut dar punctul lui de vedere avea mare greutate. Părea un mistic prin excelenţă dar se dovedise deopotrivă dinamic şi bun organizator. Spiritul său de sacrificiu nu avea margini. Ştia să fie prieten şi deschidea uşor inimile oamenilor. Mulţi căutau să şi-l apropie.
După ce s-a eliberat a intrat la facultate şi s-a impus cu autoritate atât printre colegi cât şi printre profesori. Când lua cuvântul la seminarii era ascultat cu luare-aminte. Profesorul Victor Jinga şi-l făcuse amic. Era apropiatul şi altor profesori. Unul dintre ei studiase francmasoneria şi l-a introdus în tainele ei. Marxismul îl descifrase singur, mai bine şi mai cutezător decât profesorii care tindeau în perioada aceea spre compromisuri de conştiinţă.
În anii 1944-1949 Gheorghe conducea studenţimea din Braşov. Se pregăteau de luptă contra comuniştilor. La primul val de arestări din 1948 a scăpat vigilenţei Securităţii. Erau vremuri tulburi. Mulţi tineri au luat atunci drumul munţilor, constituindu-se în grupuri de partizani. Viaţa în munţi era grea. Ţara era înfierbântată şi gata să se răstoarne dar avea nevoie de ajutor din afară, care însă nu a venit. De multe ori eroismul românilor a fost zidul de apărare al Europei, când împotriva barbarilor, când împotriva turcilor şi acum venise rândul ruşilor. Eram însă sub ocupaţie rusească şi fără sprijin militar. Nu era de conceput o acţiune contrarevoluţionară. Fără a avea nici o ieşire, românii au fost arestaţi în valuri. Întemniţarea lor a anihilat orice rezistenţă în popor şi astfel s-a putut construi socialismul. Continue reading Gheorghe Jimboiu (20 octombrie 1921 – 27 mai 1963) – rugătorul inimii
Existenţa educaţiei ne descoperă faptul că omul este o fiinţă incompletă şi nedesăvârşită, aşa cum s-a observat şi continuă să se observe din experienţa neamului omenesc. Toate filosofiile, toate religiile, ştiinţele şi multele civilizaţii dau mărturie asupra acestui lucru.
Omul este o fiinţă care trebuie desăvârşită şi împlinită. De aceea, scopul principal al educaţiei este acela de a-l desăvârşi şi împlini pe om. De îndată, însă, se ridică următoarea întrebare inevitabilă: cu ce anume poate fi desăvârşit şi împlinit omul?
Observat din orice latură, omul este, după esenţa sa, „deschis” altor fiinţe şi altor lumi. El nu este în nici un fel acea monadă închisă a lui Leibniz. Cu întreaga sa fiinţă, atât cu eul său natural, cât şi cu cel psihic, omul împlineşte, conştient sau subconştient, voit sau instinctiv, imensa şi neînţeleasa reţea de viaţă ce înconjoară întreaga lume. Educaţia, dacă se doreşte a fi cu adevărat umană, trebuie să înceapă de la faptele observabile, precum şi de la principiile logice fundamentale. Existenţa, în decursul istoriei umanităţii, a căutării a ceea ce este desăvârşit şi împlinit dă naştere în conştiinţa noastră la întrebarea: cine este acea fiinţă umană desăvârşită şi împlinită? Nu cumva Platon? Dar el, cu adevărat, din pricina profundei cunoaşteri a propriilor sale neîmpliniri şi slăbiciuni, nu a avut decât o sete neostoită faţă de lumile de sus, lumile ideilor şi idealurilor veşnice. Aceasta înseamnă că el nu este un om desăvârşit şi împlinit. Continue reading Educația teandrică și umanistă – Sfântul Iustin Popovici
