Bisericile din Cipru vor fi redeschise pentru slujbele publice de la 1 iunie

Creştinii ortodocşi din Cipru vor putea reveni la sfintele slujbe începând cu 1 iunie, a anunțat acum două zile (în urmă) președintele Nicos Anastasiades.

Autoritățile intenționează să redeschidă bisericile în două etape, în prima etapă enoriașii fiind lăsați să intre în biserici pentru rugăciunea personală începând cu 4 mai, iar în cea de-a doua programul obişnuit al sfintelor slujbe se reia din 1 iunie, potrivit discursului președintelui publicat pe site-ul oficial al Bisericii din Cipru.

Planul cipriot este similar cu cel din Grecia, unde credincioșii vor putea intra în biserici pentru rugăciune personală începând cu data de 4 mai și pentru a lua parte la sfintele slujbe începând cu 17 mai. În timp ce bisericile se vor redeschide pe 4 mai, vor continua să existe unele restricții, ceea ce înseamnă că în biserică nu se vor putea afla pentru rugăciune mai mult de 10 persoane în acelaşi timp. Continue reading Bisericile din Cipru vor fi redeschise pentru slujbele publice de la 1 iunie

Cipru – Arhiepiscopul Hrisostom va susţine deschiderea condiţionată a bisericilor

Potrivit unor declarații recente este așteptată zilele acestea o reacție a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Cipru prin care să-i propună președintelui țării ca slujbele bisericești să se desfășoare în zilele lucrătoare de peste săptămână, prin alternanţă, ca o modalitate de a preveni aglomerarea peste limită în zilele de duminică.

Presa locală a relatat marți că arhiepiscopul Hrisostomos își va susţine propunerea ca bisericile să fie supuse acelorași criterii de distanțare socială ca și întreprinderile. Aceasta ar însemna, în medie, o persoană la opt metri pătrați.

Se înțelege, de asemenea, că el va solicita ca vizitele la biserică să fie premise pentru o jumătate de oră, cu înştiinţarea şi acordul prealabil al preotului paroh, prin telefon. Continue reading Cipru – Arhiepiscopul Hrisostom va susţine deschiderea condiţionată a bisericilor

Mitropolitul Hierotheos Vlachos: „Ce este Biserica pentru guvern, un coafor sau un supermarket?”

În contextul adoptării de către mai multe state din Europa a unor măsuri de relaxare în contextul pandemiei de cauzată de coronavirus, inclusiv pentru cultele creștine, mitropolitul Hieroheos Vlachos a emis ieri câteva opinii cu privire la situația dificilă prin care trece Biserica Greciei:

Aștept cu nerăbdare să revin nu numai la normalitate, ci și la sobornicitate” (subl. n.) , a spus Mitropolitul Hierotheos din Nafpaktos, vorbind la SKAI TV, înainte de anunțurile primului ministru despre ridicarea treptată a restricțiilor impuse din cauza conoravirusului.

„Întrucât problema este supraaglomerarea, vom lua toate măsurile necesare, vom face ceea ce ne-au instruit să facem. Nu știu dacă au alte motive ”, a subliniat Mitropolitul Nafpaktos. Continue reading Mitropolitul Hierotheos Vlachos: „Ce este Biserica pentru guvern, un coafor sau un supermarket?”

Radu Gyr: Apostol al secolului XX

Radu (Demetrescu) Gyr (2 martie 1905 – 29 aprilie 1975), întemnițat mai bine de 20 de ani în diferite închisori, se înscrie în rândul românilor care au intrat în veşnicie prin mărturia dată pentru credinţa în Hristos şi înnoirea spirituală a Neamului prin asumarea Evangheliei ca mod de viaţă şi de gândire.

Purtător al unui spirit aristocratic venit parcă din vremurile de mult apuse, când elitele îşi asumau ideea de jertfă creştină prin sacrificiul personal, sobrietate şi ascetism, Radu Gyr întrupează atât imaginea cavalerului creştin medieval, cât şi a sfântului bizantin.

Om de o nobleţe aparte, cu o înrâurire duhovnicească asupra  mai multor generaţii  de tineri şi-a asumat Crezul de a face o Românie curată, orientată în procesul ei de transformare a cadrului social-politic şi spiritual către Dumnezeu. Condamnat de către autorităţile statului român, străine de ethosul românesc şi de legătura cu Biserica şi Neamul, ca unitate spirituală a tuturor celor vii şi adormiţi, a devenit un adevărat erou și apostol. Erou prin neclintirea în credința în Hristos, iar apostol prin sârguința de a propovădui nerenunțarea la vis. Continue reading Radu Gyr: Apostol al secolului XX

Tâlcuire la Duminica Tomii – Mitropolitul Hierotheos Vlachos

Începând din ziua Învierii au avut loc mai multe apariții ale lui Hristos. Între acestea au fost arătarea în fața ucenicilor care se aflau închiși într-o casă, atunci când Toma nu era printre ei, și în duminica următoare, după opt zile, când era de față și Toma [Ioan 20, 19-29]. Arătându-Se ucenicilor, Hristos le-a împărțit daruri. Primul dar a fost pacea, iar al doilea fost Duhul Sfânt spre iertarea păcatelor.  Nimeni nu poate da ceva din ceea ce nu are. Acesta înseamnă că, fiind Dumnezeu, Hristos este izvorâtorul păcii, pentru că pacea este energia (harul) Dumnezeului – Treimic. Prin întruparea și prin jertfa Sa, El a făcut pace între cele cerești și cele pământești, între îngeri și oameni, între oameni și Dumnezeu, între oameni și întreaga zidire și desigur, a revărsat pacea peste toate energiile sufletești. De asemenea, El a dat Duh Sfânt, deoarece Duhul Sfânt Se odihnește în Fiul. Persoanele Sfintei Treimi au comuniune și unire în ființă și în energie, pentru că sunt o gândire, de o fire și de o putere. Duhul Sfânt purcede în Tatăl, dar este înpărtășit prin Fiul.

Ne putem pune întrebarea: care este diferența dintre darul Duhului Sfânt de după Înviere și pogorârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor din ziua Cinzecimii? Cunoaștem faptul că ucenicii au primit Duhul Sfânt în ziua Cinzecimii. În aceste condiții, cum putem spune că Hristos le-a dat Duh Sfânt imediat după Învierea Sa? Continue reading Tâlcuire la Duminica Tomii – Mitropolitul Hierotheos Vlachos

Cuvânt al celui între Sfinți Părintelui nostru Epifanie, Episcopul Ciprului, la Sfânta Înviere a lui Hristos

Doamne, binecuvântează!

Soarele dreptății a răsărit astăzi dupa trei zile și a luminat toată zidirea. Hristos Cel de trei zile și Cel mai dinainte de veac ca stugurele a rodit și a umplut lumea de veselie. Să vedem zorile cele ce nu înserează, să ne trezim astăzi înaintea zorilor și să ne umplem de lumina bucuriei. Porțile iadului au fost deschise de Hristos și morții ca din somn s-au trezit. A înviat Hristos, Învierea celor căzuți, și pe Adam împreună cu Sine l-a ridicat. A înviat Hristos, Învierea tuturor, și a izbavit-o pe Eva din blestem. A înviat Hristos, Învierea, și pe cele neîmpodibite până atunci, împodobindu-le, le-a făcut strălucitoare. S-a deșteptat Domnul ca din somn și pe toți vrăjmașii Săi, lovindu-i, i-a rușinat. A înviat și a dăruit bucurie la toată zidirea. A înviat și a prefăcut stricăciunea firii în nestricăciune. A înviat Hristos și a așezat pe Adam în vrednicia cea dintru început a nemuririi.

Orice făptură nouă în Hristos să se înnoiască prin Înviere. Orice în Hristos […] podoabă nouă, să ne împodobim noi, cei neîmpodobiți. Orice Biserică în Hristos este astăzi cer nou, cer mai frumos decât cerul văzut. Căci nu are în mijloc soare ce apune zilnic, ci Soare de care rușinându-se [văzându-l] pe Cruce, soarele acesta supus [Lui] a apus; Soare despre care zice profetul: „Răsări-va soarele dreptății pentru cei care se tem de Iisus Domnul” [Mal. 3, 20], Soare prin care Biserica s-a înveșmântat în haină pururea strălucitoare, despre care zice Scriptura: „Soarele a ieșit pe pământ și Lot, în chipul Legii, a intrat în Țoar, care se tâlcuiește micime” [Cf. Fac. 9, 20-23]. Acesta este Soarele care înțelepțește pe cele neînțelepte. Acest Soare a fost statornicit pe tăria credinței noastre. Pentru acest Soare al dreptății, adică pentru Hristos, Biserica s-a făcut cer, dar nu având lună care crește și dispare, ci har pururea strălucitor; nu răsărind niște stele rătăcitoare, ci înălțând aștri luminați prin apa Botezului; nu nori aducători de ploaie, ci dascăli cuvântători de Dumnezeu având Biserica; care nu e întemeiată pe apele tulburi [Cf. Fac. 1, 1-9], ci se întemeiază pe sfintele învățături; care nici nu trimite ninsoare, nici nu încântă pe oameni cu ciripitul păsărilor, ci cu glasurile învățăturilor. Continue reading Cuvânt al celui între Sfinți Părintelui nostru Epifanie, Episcopul Ciprului, la Sfânta Înviere a lui Hristos

Pr. Dumitru Stăniloae: „Învierea lui Hristos este o intrare în viaţa prin excelenţă, nu o revenire la cea dinainte.”

Temeiul cel mai adânc al nădejdii, al bucuriei care străbate tot cultul ortodox şi caracterizează Ortodoxia este Învierea. Sărbătoarea Paştilor care stă în centrul cultului ortodox, este o explozie de bucurie, asemenea celei trăite de ucenici când au văzut pe Domnul înviat. Este explozia bucuriei cosmice pentru biruinţa vieţii, după tristeţea intensă pentru moartea care a trebuit să o suporte chiar Stăpânul vieţii prin faptul că s-a făcut om. „Cerurile să se veselească şi pământul bucură-se, şi să prăznuiască lumea cea văzută toată şi cea nevăzută, că a înviat Hristos, veselia cea veşnică”. Totul s-a umplut de siguranţa vieţii, după ce totul înainta inexorabil spre moarte. Teologul Al. Schmemann spune că aceasta e vestea cu adevărat bună, sau evanghelia pe care a adus-o şi pe care o propovăduieşte creştinismul lumii: bucuria învierii. Dacă creştinismul n-ar mai da lumii această bucurie unică, raţiunea lui de a fi ar înceta. Continue reading Pr. Dumitru Stăniloae: „Învierea lui Hristos este o intrare în viaţa prin excelenţă, nu o revenire la cea dinainte.”

Mitropolitul Hierotheos Vlachos: reflecții teologice la Patimile și Răstignirea lui Hristos

Există mai multe posibilități de abordare a Patimilor și Răstignirii lui Hristos, acestea depinzând de felul de viață al fiecăruia. Prima este abordarea antropocentristă, în care domină cu multă putere elementul sentimental, a doua este abordarea etică, în care Patimile și Răstignirea lui Hristos sunt adaptate evenimentelor din viața omului, cu referire la situații personale pline de durere și, în sfârșit, a treia este abodarea teologică, în care nota dominantă o are realitatea și prin care este trăită smerenia ce se leagă indisolubil de tristețe și de bucurie în același timp. În următoarele analize vom prefera această ultimă modalitate de abordare, la fel cum am făcut și în cazul altor praznice împărătești, Asemenea evenimente nu pot fi înțelese decât în cazul teologiei Bisericii.

 

Atunci când vorbim despre abordarea teologică a Patimilor și a Răstignirii, înțelegem punerea accentului pe semnele hristologice, dar mai ales pe scopul pentru care Hristos a pătimit și pe modul în care lucrau cele două firi ale lui Hristos în timpul pătimirii. Continue reading Mitropolitul Hierotheos Vlachos: reflecții teologice la Patimile și Răstignirea lui Hristos

Izvorul vieții – asemănarea dintre Hristos și pelican

În istoriile vechi scrie despre următoarea întâmplare:

În cuibul unui pelican a intrat odinioară un şarpe veninos. Pelicanul nu era în cuib, erau numai puişorii singuri. Şarpele a început să muşte şi să bage veninul lui ucigător în toţi puişorii. Când era aproape să-i înghită, s-a ivit şi pelicanul. La zgomotul aripilor lui, şarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă. Bietul pelican vede cu durere că puişorii lui sunt pe jumătate morţi, fiind otrăviţi de vrăjmaşul şarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăşte să-i scape cu orice preţ. Şi iată anume ce face: îşi găureşte coasta cu ciocul şi cu sângele său adapă pe toţi puişorii care sunt ameţiţi de veninul şarpelui. Sângele lui curat are minunata putere să taie otrava şarpelui şi prin aceasta puişorii lui se înviorează şi scapă de moarte.

Pelicanul este o pasăre de pustie cu gâtul lung, ca şi bâtlanul. Când puişorii lui sunt aprinşi de sete sau vătămaţi de jigănii otrăvitoare, atunci pelicanul îşi răneşte coasta sa şi îi adapă cu sângele său. Iată o pildă minunată de dragoste părintească, care ajunge până la jertfă.

Dacă vom lua seama bine, vom vedea că în cântările Prohodului, la starea a II-a se pomeneşte despre pelican şi anume iată cum zice: „Ca un pelican, împungându-Te acum, Cuvinte, Înviezi pe fiii Tăi, revărsându-le dintru coasta Ta, izvor mântuitor!” Continue reading Izvorul vieții – asemănarea dintre Hristos și pelican

Originea, natura și sensul pandemiei actuale. Un interviu cu Jean-Claude Larchet realizat de Orthodoxie.com

Notă: Interviul a fost realizat de către părintele Jivko Panev, conferențiar la Institutul de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris, unde predă dreptul canonic și istoria Bisericilor locale, fiind publicat pe site-ul Orthodoxie.com.

Îi mulțumim pe această cale pentru bunăvoința de a ne permite publicarea traducerii acestui interviu în limba română, care a fost realizată de către drd. Maria-Alexandra Fercal în cadrul Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Jean-Claude Larchet, sunteți printre primii care au dezvoltat o reflecție teologică despre boală, suferință, medicină. Cartea dumneavoastră „Teologia bolii” apărută în 1991 a fost tradusă în numeroase limbi și în relație cu epidemia de Covid-19, va apărea în curând și traducerea în limba japoneză. Ați publicat de asemenea o reflecție despre suferință: „Dumnezeu nu vrea suferința oamenilor”, care a apărut de asemenea în mai multe țări”.

Pentru început care este părerea dumneavoastră generală despre epidemia actuală?

Nu sunt mirat: de două mii de ani au fost aproximativ două epidemii mari pe secol și multe alte epidemii de o importanță mai mică. Frecvența lor crește totuși din ce în ce mai mult și densitatea populației urbane, circulația favorizată de mondializare, alături de multitudinea și rapiditatea mijloacelor de transport moderne le transformă ușor în pandemii. Epidemia actuală era deci previzibilă și anunțată de numeroși epidemiologi care nu se îndoiau de venirea ei, ignorând numai momentul precis în care va apărea și forma pe care aceasta o va lua. Ceea ce este surprinzător, este lipsa de pregătire a anumitor state (Italia, Spania și Franța de asemenea), care în loc să pregătească personalul medical, structurile spitalicești și materialele necesare pentru a face față flagelului, au lăsat spitalele să se degradeze și au permis externalizarea (în China ca și în restul țărilor) producției de medicamente, de măști, aparate respiratorii, de care avem mare nevoie astăzi. Continue reading Originea, natura și sensul pandemiei actuale. Un interviu cu Jean-Claude Larchet realizat de Orthodoxie.com