320 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban Cantacuzino (1688)

„Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti, la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, şi cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.

Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor.

Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile”  (Fragmentul textului afișat în fotografie pe pagina de gardă a primei ediții).

În acest an, la data de 10 noiembrie s-au împlinit 320 de ani de la tipărirea Bibliei voievodului valah, Șerban Cantacuzino (1678-1688). Biblia de la București, este cea dintâi traducere și tipărire completă în limba română. Este o capodoperă a limbii române vechi și monument de referință al artei tipografice românești. Acest giuvaier al slovei și al artei tipografice a avut un rol covârșitor în dezvoltarea  limbii române. Nicolae Iorga a numit Biblia lui Șerban Cantacuzino „… cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.

Continue reading 320 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban Cantacuzino (1688)

Sfinții Ier. Chiril și Metodie – „Apostolii slavilor”

Sfinții Chiril și Metodie se bucură de o mare evlavie din partea popoarelor slave, fiind considerați Apostolii acestora pentru contribuția pe care au adus-o atât în plan spiritual, cât și cultural. Cei doi au adus „lumina cunoașterii” creștine între popoarele slave, oferindu-le acestora un alfabet propriu, prin care se puteau exprima conform particularităților lor lingvistice, dar și traducându-le o parte din scrierile sfinte. Aceste evenimente se petreceau în secolul al IX-lea d.Hr., în vremea marilor imperii. În urma intervenției celor doi, slavii au cunoscut o evoluție extraordinară culturală și religioasă, impunându-se în Europa ca o nouă mare putere unitară. Având în vedere impactul major pe care acești ani i-au avut în dezvoltarea și definirea poporului slav, această perioadă a fost numită „epoca chiril-metodiană”[1].

De-a lungul timpului au apărut numeroase cecetări și lucrări despre parcursul celor doi călugări, despre motivația lor și, mai ales, despre crearea alfabetului slav. Preocuparea aceasta vine din uimirea pe care lucrarea lor monumentală o provoacă, prin măiestria și nivelul de înțelepciune și cunoaștere pe care o asemenea activitate îl presupune. Chiril și Metodie sunt subiecte de studiu din multiple puncte de vedere: religios, prin acțiunile misionare pe care cei doi le-au intreprins în Hazaria, Moravia Mare, Panonia și Roma, lingvistic, Chiril alcătuind alfabetul slav, conferind astfel o primă formă limbii slave și cultural-politic, prin intervențiile pe care aceștia le-au avut cu diverși conducători ai vremii. Continue reading Sfinții Ier. Chiril și Metodie – „Apostolii slavilor”