Category: Teologie

Doamne, binecuvântează!

Soarele dreptății a răsărit astăzi dupa trei zile și a luminat toată zidirea. Hristos Cel de trei zile și Cel mai dinainte de veac ca stugurele a rodit și a umplut lumea de veselie. Să vedem zorile cele ce nu înserează, să ne trezim astăzi înaintea zorilor și să ne umplem de lumina bucuriei. Porțile iadului au fost deschise de Hristos și morții ca din somn s-au trezit. A înviat Hristos, Învierea celor căzuți, și pe Adam împreună cu Sine l-a ridicat. A înviat Hristos, Învierea tuturor, și a izbavit-o pe Eva din blestem. A înviat Hristos, Învierea, și pe cele neîmpodibite până atunci, împodobindu-le, le-a făcut strălucitoare. S-a deșteptat Domnul ca din somn și pe toți vrăjmașii Săi, lovindu-i, i-a rușinat. A înviat și a dăruit bucurie la toată zidirea. A înviat și a prefăcut stricăciunea firii în nestricăciune. A înviat Hristos și a așezat pe Adam în vrednicia cea dintru început a nemuririi.

Orice făptură nouă în Hristos să se înnoiască prin Înviere. Orice în Hristos […] podoabă nouă, să ne împodobim noi, cei neîmpodobiți. Orice Biserică în Hristos este astăzi cer nou, cer mai frumos decât cerul văzut. Căci nu are în mijloc soare ce apune zilnic, ci Soare de care rușinându-se [văzându-l] pe Cruce, soarele acesta supus [Lui] a apus; Soare despre care zice profetul: „Răsări-va soarele dreptății pentru cei care se tem de Iisus Domnul” [Mal. 3, 20], Soare prin care Biserica s-a înveșmântat în haină pururea strălucitoare, despre care zice Scriptura: „Soarele a ieșit pe pământ și Lot, în chipul Legii, a intrat în Țoar, care se tâlcuiește micime” [Cf. Fac. 9, 20-23]. Acesta este Soarele care înțelepțește pe cele neînțelepte. Acest Soare a fost statornicit pe tăria credinței noastre. Pentru acest Soare al dreptății, adică pentru Hristos, Biserica s-a făcut cer, dar nu având lună care crește și dispare, ci har pururea strălucitor; nu răsărind niște stele rătăcitoare, ci înălțând aștri luminați prin apa Botezului; nu nori aducători de ploaie, ci dascăli cuvântători de Dumnezeu având Biserica; care nu e întemeiată pe apele tulburi [Cf. Fac. 1, 1-9], ci se întemeiază pe sfintele învățături; care nici nu trimite ninsoare, nici nu încântă pe oameni cu ciripitul păsărilor, ci cu glasurile învățăturilor. Continue reading Cuvânt al celui între Sfinți Părintelui nostru Epifanie, Episcopul Ciprului, la Sfânta Înviere a lui Hristos

Temeiul cel mai adânc al nădejdii, al bucuriei care străbate tot cultul ortodox şi caracterizează Ortodoxia este Învierea. Sărbătoarea Paştilor care stă în centrul cultului ortodox, este o explozie de bucurie, asemenea celei trăite de ucenici când au văzut pe Domnul înviat. Este explozia bucuriei cosmice pentru biruinţa vieţii, după tristeţea intensă pentru moartea care a trebuit să o suporte chiar Stăpânul vieţii prin faptul că s-a făcut om. „Cerurile să se veselească şi pământul bucură-se, şi să prăznuiască lumea cea văzută toată şi cea nevăzută, că a înviat Hristos, veselia cea veşnică”. Totul s-a umplut de siguranţa vieţii, după ce totul înainta inexorabil spre moarte. Teologul Al. Schmemann spune că aceasta e vestea cu adevărat bună, sau evanghelia pe care a adus-o şi pe care o propovăduieşte creştinismul lumii: bucuria învierii. Dacă creştinismul n-ar mai da lumii această bucurie unică, raţiunea lui de a fi ar înceta. Continue reading Pr. Dumitru Stăniloae: „Învierea lui Hristos este o intrare în viaţa prin excelenţă, nu o revenire la cea dinainte.”

Există mai multe posibilități de abordare a Patimilor și Răstignirii lui Hristos, acestea depinzând de felul de viață al fiecăruia. Prima este abordarea antropocentristă, în care domină cu multă putere elementul sentimental, a doua este abordarea etică, în care Patimile și Răstignirea lui Hristos sunt adaptate evenimentelor din viața omului, cu referire la situații personale pline de durere și, în sfârșit, a treia este abodarea teologică, în care nota dominantă o are realitatea și prin care este trăită smerenia ce se leagă indisolubil de tristețe și de bucurie în același timp. În următoarele analize vom prefera această ultimă modalitate de abordare, la fel cum am făcut și în cazul altor praznice împărătești, Asemenea evenimente nu pot fi înțelese decât în cazul teologiei Bisericii.

Atunci când vorbim despre abordarea teologică a Patimilor și a Răstignirii, înțelegem punerea accentului pe semnele hristologice, dar mai ales pe scopul pentru care Hristos a pătimit și pe modul în care lucrau cele două firi ale lui Hristos în timpul pătimirii. Continue reading Mitropolitul Hierotheos Vlachos: reflecții teologice la Patimile și Răstignirea lui Hristos