„Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti, la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, şi cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.
Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor.
Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile” (Fragmentul textului afișat în fotografie pe pagina de gardă a primei ediții).
În acest an, la data de 10 noiembrie s-au împlinit 320 de ani de la tipărirea Bibliei voievodului valah, Șerban Cantacuzino (1678-1688). Biblia de la București, este cea dintâi traducere și tipărire completă în limba română. Este o capodoperă a limbii române vechi și monument de referință al artei tipografice românești. Acest giuvaier al slovei și al artei tipografice a avut un rol covârșitor în dezvoltarea limbii române. Nicolae Iorga a numit Biblia lui Șerban Cantacuzino „… cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.
Protectorii Bibliei de la 1688 sunt Domnul Șerban Ioan Cantacuzino și Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu. Frații Radu Greceanu și Șerban Greceanu sunt cei care au depus efortul pentru traducerea Bibliei cu sprijinul și sub supravegherea unui cărturar și istoric renumit al acelor timpuri, Stolnicul Constantin Cantacuzino. Domnul Șerban Cantacuzino spune în Predoslovie că frații Greceanu au luat lumină din alte izvoare vechi românești. Sursele pe care le-au folosit traducătorii sunt: textul grec al Septuagintei, textele românești ale Vechiului Testament tipărite până atunci, traducerea Vechiului Testament făcută de Spătarul Nicolae Milescu între anii 1661-1664. Pentru Noul Testament s-au folosit manuscrisele maramureșene (Codicele Voronețian și Codicele Sturzan), Noul Testament de la Bălgrad (1648) tipărit și tradus de Mitropolitul Simion Ștefan. De asemenea se regăsește traducerea fonetică a lui Coresi și a Mitropolitului Varlaam. Textul Bibliei lui Cantacuzino a fost verificat de mai mulți arhierei cărturari: Patriarhul Dosithei Notara al Ierusalimului; Theodosie Veștemeanul, Mitropolit al Țării Românești și directorul Academiei Române de la București și arhiereul Gherman Nissa.
Cu șase ani înainte de tipărirea din 1688, în 1682 s-a format grupul de cărturari responsabili de traducerea Bibliei voievodului valah. Îmbrăcarea textului în haină nouă nu a fost tocmai ușoară, din cauza lipsurilor de limbă și de terminologie bisericească. Din aceste considerente Biblia de la București prin slovă chirilică fixează definitiv drumul pe care avea să îl urmeze limba scrisă bisericească și a dus la cristalizarea limbii române literare în toate provinciile românești. Pe lângă faptul că este prima traducere integrală a dumnezeieștii Scripturi în limba română, Biblia de la București are meritul unui text reînnoit lexical, stilistic și literar. Traducătorii au reușit să ofere tiparului o operă de neegalat din punct de vedere literar, păstrând totodată fidelitatea față de textul original și structura lingvistică.
Biblia lui Cantacuzino este cel mai important monument al literaturii religioase la români și un pas important atât în procesul de înlocuire a slavonei vechi cu limba română în slujbele religioase cât și prin impunerea graiului muntenesc ca limbă literară.
Ioan Șerban Cantacuzino nu a avut răgazul să vadă cartea ieșind de sub lumina tiparului, dar de finalizarea muncii începute s-a preocupat îndeaproape nepotul Domnului, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Acesta, pe vremea lui Șerban Cantacuzino era mare logofăt și „ispravnic al cărții” după cum l-a numit unchiul său în Predoslovie.
Biblia de la București, dedicată Domnului Șerban Cantacuzino a dominat 107 ani în spațiul lingvistic românesc, până la apariția Bibliei lui Samuil Micu (Blaj, 1795). Această traducere a secolului al XVII-lea are două Predoslovii, a lui Șerban Cantacuzino și a Patriarhului Dosithei Notara al Ierusalimului, este punct de referință pentru toate traducerile care au urmat și simbol de unitate națională, pentru că răspândirea a fost foarte intensă iar efortul pentru editarea și tipărirea ei au contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.
Articolul a fost scris de Roxana-Maria Obreja, membră a SSTI și doctorandă în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.
Resurse:
- Prof. Dr. Ene Braniște, Prof Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Laurențiu, Episcopul Caransebeșului, Editura Diecezană, Caransebeș 2001, pp. 60-66.
- https://basilica.ro/prima-biblie-in-limba-romana/ – accesat pe 10 noiembrie 2020.
- https://ro.orthodoxwiki.org/Biblia_de_la_Bucure%C8%99ti_(1688) – accesat pe 10 noiembrie 2020.
Sursa foto: https://ro.orthodoxwiki.org/Fi%C8%99ier:Biblia_de_la_Bucuresti_1.jpg