Radu (Demetrescu) Gyr (2 martie 1905 – 29 aprilie 1975), întemnițat mai bine de 20 de ani în diferite închisori, se înscrie în rândul românilor care au intrat în veşnicie prin mărturia dată pentru credinţa în Hristos şi înnoirea spirituală a Neamului prin asumarea Evangheliei ca mod de viaţă şi de gândire.
Purtător al unui spirit aristocratic venit parcă din vremurile de mult apuse, când elitele îşi asumau ideea de jertfă creştină prin sacrificiul personal, sobrietate şi ascetism, Radu Gyr întrupează atât imaginea cavalerului creştin medieval, cât şi a sfântului bizantin.
Om de o nobleţe aparte, cu o înrâurire duhovnicească asupra mai multor generaţii de tineri şi-a asumat Crezul de a face o Românie curată, orientată în procesul ei de transformare a cadrului social-politic şi spiritual către Dumnezeu. Condamnat de către autorităţile statului român, străine de ethosul românesc şi de legătura cu Biserica şi Neamul, ca unitate spirituală a tuturor celor vii şi adormiţi, a devenit un adevărat erou și apostol. Erou prin neclintirea în credința în Hristos, iar apostol prin sârguința de a propovădui nerenunțarea la vis.
Poeziile sale sunt expresii ale luptei interioare a unor generaţii cu duhul lumesc, cu trădarea, laşitatea, corupţia şi minciuna. Ele reprezintă o tâlcuire a modului de luptă la unei genrații potrivit cu idealul Evangheliei.
Dacă putem admite că secolul al XX-lea românesc a avut un Ioan Teologul prin părintele Dumitru Stăniloae, un Ioan Gură de Aur prin mitropolitul Bartolomeu Anania, la fel de adevărat se poate mărturisi că a avut şi un Apostul Pavel prin poetul Mărturisitor Radu Gyr. Ne stă mărturie pentru aceasta întreaga sa creaţie poetică, pe care o putem citi în genul epistolelor pauline. La fel ca Pavel, Radu Gyr nu a încetat să lupte creştineşte, „să fie blând, senin viteaz, iubitor de Dumnezeu și de oameni” (pr. Nicoale Grebenea).
Mărturiile numeroșilor Bătrâni pe care i-am cunoscut, care încă trăiesc sau a celor trecuți la Domnul, dovedesc faptul că Fericitul Radu Gyr a menținut prin viața și opera sa, rugul nemistuit al Crezului de generație în învierea neamului românesc “de la vlădică până la opincă” prin puterea lui Hristos. Radu Gyr a fost pentru camarazii săi o făclie purtătoare de lumină, sprijin pentru cei căzuți mustrător al celor trufași.
Pentru mărturisirea sa cea bună de care a dat dovadă, Fericitul Radu Gyr, al cărui trup se odihnește în cimitirul mănăstirii Petru Vodă împreună cu al soției sale Flora, credem că se numără în ceata Muncenicilor și a Mărturisitorilor, rămânând până astăzi o lumină pentru generațiile care doresc întruparea idealurilor creștine în acord cu chemarea neamului românesc!
Mărturie despre aceste lucruri aduce și părintele Dimitrie Bejan, un alt Mărturisitor al temnițelor:
“Acesta-i cel mai mare baladist al nostru.(…) Era un om pur. Acesta trebuie sanctificat la un moment dat. El era în puşcărie încă din 1940, după revenirea legionară. Nu este un condamnat al comuniştilor. El a fost condamnat de regimul lui Antonescu. Un om curat la suflet ca o fată mare, deşi era căsătorit. Avea o soţie bună şi cuminte de la Piatra Neamţ, care l-a aşteptat 22 de ani. El a făcut fără pauză 22 de ani la Aiud şi poate pe la închisoarea militară şi Jilava un an. (…) Era un creştin desăvârşit. A intrat în puşcărie cu fruntea sus şi a ieşit din puşcărie cu fruntea sus. Moral.” (Dimitrie Bejan – Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, vol I, pp. 182, 185)
„Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntruna an de an,
noi v-auzim curgând sub glie
ca un şuvoi subpământean.
Ați luminat cu jertfe sfinte
pământul până-n temelii,
că țara arde de morminte
cum arde cerul de făclii.
Ascunse-n lut ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n țară,
v-o regăsim mereu în noi.
De vi s-au smuls şi flori, şi cruce,
şi dacă locul nu vi-l ştim,
tot gândul nostru-n veac v-aduce
îngenunchieri de heruvim.
Morți sfinți în temniți şi prigoane,
morți sfinți în lupte şi furtuni,
noi ne-am făcut din voi icoane
şi vă purtăm pe frunți cununi.
Nu plângem lacrimă de sânge,
ci ne mândrim cu-atâți eroi.
Nu, neamul nostru nu vă plânge,
ci se cuminecă prin voi.” – Imn morților.
Veșnică lui pomenire!
*Ascultă pe Radu Gyr recitând din versurile sale împreună cu soţia sa, Flora.