Mitropolitul Hierotheos Vlachos: „Ce este Biserica pentru guvern, un coafor sau un supermarket?”

În contextul adoptării de către mai multe state din Europa a unor măsuri de relaxare în contextul pandemiei de cauzată de coronavirus, inclusiv pentru cultele creștine, mitropolitul Hieroheos Vlachos a emis ieri câteva opinii cu privire la situația dificilă prin care trece Biserica Greciei:

Aștept cu nerăbdare să revin nu numai la normalitate, ci și la sobornicitate” (subl. n.) , a spus Mitropolitul Hierotheos din Nafpaktos, vorbind la SKAI TV, înainte de anunțurile primului ministru despre ridicarea treptată a restricțiilor impuse din cauza conoravirusului.

„Întrucât problema este supraaglomerarea, vom lua toate măsurile necesare, vom face ceea ce ne-au instruit să facem. Nu știu dacă au alte motive ”, a subliniat Mitropolitul Nafpaktos. Continue reading Mitropolitul Hierotheos Vlachos: „Ce este Biserica pentru guvern, un coafor sau un supermarket?”

Radu Gyr: Apostol al secolului XX

Radu (Demetrescu) Gyr (2 martie 1905 – 29 aprilie 1975), întemnițat mai bine de 20 de ani în diferite închisori, se înscrie în rândul românilor care au intrat în veşnicie prin mărturia dată pentru credinţa în Hristos şi înnoirea spirituală a Neamului prin asumarea Evangheliei ca mod de viaţă şi de gândire.

Purtător al unui spirit aristocratic venit parcă din vremurile de mult apuse, când elitele îşi asumau ideea de jertfă creştină prin sacrificiul personal, sobrietate şi ascetism, Radu Gyr întrupează atât imaginea cavalerului creştin medieval, cât şi a sfântului bizantin.

Om de o nobleţe aparte, cu o înrâurire duhovnicească asupra  mai multor generaţii  de tineri şi-a asumat Crezul de a face o Românie curată, orientată în procesul ei de transformare a cadrului social-politic şi spiritual către Dumnezeu. Condamnat de către autorităţile statului român, străine de ethosul românesc şi de legătura cu Biserica şi Neamul, ca unitate spirituală a tuturor celor vii şi adormiţi, a devenit un adevărat erou și apostol. Erou prin neclintirea în credința în Hristos, iar apostol prin sârguința de a propovădui nerenunțarea la vis. Continue reading Radu Gyr: Apostol al secolului XX

Tâlcuire la Duminica Tomii – Mitropolitul Hierotheos Vlachos

Începând din ziua Învierii au avut loc mai multe apariții ale lui Hristos. Între acestea au fost arătarea în fața ucenicilor care se aflau închiși într-o casă, atunci când Toma nu era printre ei, și în duminica următoare, după opt zile, când era de față și Toma [Ioan 20, 19-29]. Arătându-Se ucenicilor, Hristos le-a împărțit daruri. Primul dar a fost pacea, iar al doilea fost Duhul Sfânt spre iertarea păcatelor.  Nimeni nu poate da ceva din ceea ce nu are. Acesta înseamnă că, fiind Dumnezeu, Hristos este izvorâtorul păcii, pentru că pacea este energia (harul) Dumnezeului – Treimic. Prin întruparea și prin jertfa Sa, El a făcut pace între cele cerești și cele pământești, între îngeri și oameni, între oameni și Dumnezeu, între oameni și întreaga zidire și desigur, a revărsat pacea peste toate energiile sufletești. De asemenea, El a dat Duh Sfânt, deoarece Duhul Sfânt Se odihnește în Fiul. Persoanele Sfintei Treimi au comuniune și unire în ființă și în energie, pentru că sunt o gândire, de o fire și de o putere. Duhul Sfânt purcede în Tatăl, dar este înpărtășit prin Fiul.

Ne putem pune întrebarea: care este diferența dintre darul Duhului Sfânt de după Înviere și pogorârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor din ziua Cinzecimii? Cunoaștem faptul că ucenicii au primit Duhul Sfânt în ziua Cinzecimii. În aceste condiții, cum putem spune că Hristos le-a dat Duh Sfânt imediat după Învierea Sa? Continue reading Tâlcuire la Duminica Tomii – Mitropolitul Hierotheos Vlachos

Cuvânt al celui între Sfinți Părintelui nostru Epifanie, Episcopul Ciprului, la Sfânta Înviere a lui Hristos

Doamne, binecuvântează!

Soarele dreptății a răsărit astăzi dupa trei zile și a luminat toată zidirea. Hristos Cel de trei zile și Cel mai dinainte de veac ca stugurele a rodit și a umplut lumea de veselie. Să vedem zorile cele ce nu înserează, să ne trezim astăzi înaintea zorilor și să ne umplem de lumina bucuriei. Porțile iadului au fost deschise de Hristos și morții ca din somn s-au trezit. A înviat Hristos, Învierea celor căzuți, și pe Adam împreună cu Sine l-a ridicat. A înviat Hristos, Învierea tuturor, și a izbavit-o pe Eva din blestem. A înviat Hristos, Învierea, și pe cele neîmpodibite până atunci, împodobindu-le, le-a făcut strălucitoare. S-a deșteptat Domnul ca din somn și pe toți vrăjmașii Săi, lovindu-i, i-a rușinat. A înviat și a dăruit bucurie la toată zidirea. A înviat și a prefăcut stricăciunea firii în nestricăciune. A înviat Hristos și a așezat pe Adam în vrednicia cea dintru început a nemuririi.

Orice făptură nouă în Hristos să se înnoiască prin Înviere. Orice în Hristos […] podoabă nouă, să ne împodobim noi, cei neîmpodobiți. Orice Biserică în Hristos este astăzi cer nou, cer mai frumos decât cerul văzut. Căci nu are în mijloc soare ce apune zilnic, ci Soare de care rușinându-se [văzându-l] pe Cruce, soarele acesta supus [Lui] a apus; Soare despre care zice profetul: „Răsări-va soarele dreptății pentru cei care se tem de Iisus Domnul” [Mal. 3, 20], Soare prin care Biserica s-a înveșmântat în haină pururea strălucitoare, despre care zice Scriptura: „Soarele a ieșit pe pământ și Lot, în chipul Legii, a intrat în Țoar, care se tâlcuiește micime” [Cf. Fac. 9, 20-23]. Acesta este Soarele care înțelepțește pe cele neînțelepte. Acest Soare a fost statornicit pe tăria credinței noastre. Pentru acest Soare al dreptății, adică pentru Hristos, Biserica s-a făcut cer, dar nu având lună care crește și dispare, ci har pururea strălucitor; nu răsărind niște stele rătăcitoare, ci înălțând aștri luminați prin apa Botezului; nu nori aducători de ploaie, ci dascăli cuvântători de Dumnezeu având Biserica; care nu e întemeiată pe apele tulburi [Cf. Fac. 1, 1-9], ci se întemeiază pe sfintele învățături; care nici nu trimite ninsoare, nici nu încântă pe oameni cu ciripitul păsărilor, ci cu glasurile învățăturilor. Continue reading Cuvânt al celui între Sfinți Părintelui nostru Epifanie, Episcopul Ciprului, la Sfânta Înviere a lui Hristos

Pr. Dumitru Stăniloae: „Învierea lui Hristos este o intrare în viaţa prin excelenţă, nu o revenire la cea dinainte.”

Temeiul cel mai adânc al nădejdii, al bucuriei care străbate tot cultul ortodox şi caracterizează Ortodoxia este Învierea. Sărbătoarea Paştilor care stă în centrul cultului ortodox, este o explozie de bucurie, asemenea celei trăite de ucenici când au văzut pe Domnul înviat. Este explozia bucuriei cosmice pentru biruinţa vieţii, după tristeţea intensă pentru moartea care a trebuit să o suporte chiar Stăpânul vieţii prin faptul că s-a făcut om. „Cerurile să se veselească şi pământul bucură-se, şi să prăznuiască lumea cea văzută toată şi cea nevăzută, că a înviat Hristos, veselia cea veşnică”. Totul s-a umplut de siguranţa vieţii, după ce totul înainta inexorabil spre moarte. Teologul Al. Schmemann spune că aceasta e vestea cu adevărat bună, sau evanghelia pe care a adus-o şi pe care o propovăduieşte creştinismul lumii: bucuria învierii. Dacă creştinismul n-ar mai da lumii această bucurie unică, raţiunea lui de a fi ar înceta. Continue reading Pr. Dumitru Stăniloae: „Învierea lui Hristos este o intrare în viaţa prin excelenţă, nu o revenire la cea dinainte.”

Mitropolitul Hierotheos Vlachos: reflecții teologice la Patimile și Răstignirea lui Hristos

Există mai multe posibilități de abordare a Patimilor și Răstignirii lui Hristos, acestea depinzând de felul de viață al fiecăruia. Prima este abordarea antropocentristă, în care domină cu multă putere elementul sentimental, a doua este abordarea etică, în care Patimile și Răstignirea lui Hristos sunt adaptate evenimentelor din viața omului, cu referire la situații personale pline de durere și, în sfârșit, a treia este abodarea teologică, în care nota dominantă o are realitatea și prin care este trăită smerenia ce se leagă indisolubil de tristețe și de bucurie în același timp. În următoarele analize vom prefera această ultimă modalitate de abordare, la fel cum am făcut și în cazul altor praznice împărătești, Asemenea evenimente nu pot fi înțelese decât în cazul teologiei Bisericii.

 

Atunci când vorbim despre abordarea teologică a Patimilor și a Răstignirii, înțelegem punerea accentului pe semnele hristologice, dar mai ales pe scopul pentru care Hristos a pătimit și pe modul în care lucrau cele două firi ale lui Hristos în timpul pătimirii. Continue reading Mitropolitul Hierotheos Vlachos: reflecții teologice la Patimile și Răstignirea lui Hristos

Izvorul vieții – asemănarea dintre Hristos și pelican

În istoriile vechi scrie despre următoarea întâmplare:

În cuibul unui pelican a intrat odinioară un şarpe veninos. Pelicanul nu era în cuib, erau numai puişorii singuri. Şarpele a început să muşte şi să bage veninul lui ucigător în toţi puişorii. Când era aproape să-i înghită, s-a ivit şi pelicanul. La zgomotul aripilor lui, şarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă. Bietul pelican vede cu durere că puişorii lui sunt pe jumătate morţi, fiind otrăviţi de vrăjmaşul şarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăşte să-i scape cu orice preţ. Şi iată anume ce face: îşi găureşte coasta cu ciocul şi cu sângele său adapă pe toţi puişorii care sunt ameţiţi de veninul şarpelui. Sângele lui curat are minunata putere să taie otrava şarpelui şi prin aceasta puişorii lui se înviorează şi scapă de moarte.

Pelicanul este o pasăre de pustie cu gâtul lung, ca şi bâtlanul. Când puişorii lui sunt aprinşi de sete sau vătămaţi de jigănii otrăvitoare, atunci pelicanul îşi răneşte coasta sa şi îi adapă cu sângele său. Iată o pildă minunată de dragoste părintească, care ajunge până la jertfă.

Dacă vom lua seama bine, vom vedea că în cântările Prohodului, la starea a II-a se pomeneşte despre pelican şi anume iată cum zice: „Ca un pelican, împungându-Te acum, Cuvinte, Înviezi pe fiii Tăi, revărsându-le dintru coasta Ta, izvor mântuitor!” Continue reading Izvorul vieții – asemănarea dintre Hristos și pelican

Originea, natura și sensul pandemiei actuale. Un interviu cu Jean-Claude Larchet realizat de Orthodoxie.com

Notă: Interviul a fost realizat de către părintele Jivko Panev, conferențiar la Institutul de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris, unde predă dreptul canonic și istoria Bisericilor locale, fiind publicat pe site-ul Orthodoxie.com.

Îi mulțumim pe această cale pentru bunăvoința de a ne permite publicarea traducerii acestui interviu în limba română, care a fost realizată de către drd. Maria-Alexandra Fercal în cadrul Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Jean-Claude Larchet, sunteți printre primii care au dezvoltat o reflecție teologică despre boală, suferință, medicină. Cartea dumneavoastră „Teologia bolii” apărută în 1991 a fost tradusă în numeroase limbi și în relație cu epidemia de Covid-19, va apărea în curând și traducerea în limba japoneză. Ați publicat de asemenea o reflecție despre suferință: „Dumnezeu nu vrea suferința oamenilor”, care a apărut de asemenea în mai multe țări”.

Pentru început care este părerea dumneavoastră generală despre epidemia actuală?

Nu sunt mirat: de două mii de ani au fost aproximativ două epidemii mari pe secol și multe alte epidemii de o importanță mai mică. Frecvența lor crește totuși din ce în ce mai mult și densitatea populației urbane, circulația favorizată de mondializare, alături de multitudinea și rapiditatea mijloacelor de transport moderne le transformă ușor în pandemii. Epidemia actuală era deci previzibilă și anunțată de numeroși epidemiologi care nu se îndoiau de venirea ei, ignorând numai momentul precis în care va apărea și forma pe care aceasta o va lua. Ceea ce este surprinzător, este lipsa de pregătire a anumitor state (Italia, Spania și Franța de asemenea), care în loc să pregătească personalul medical, structurile spitalicești și materialele necesare pentru a face față flagelului, au lăsat spitalele să se degradeze și au permis externalizarea (în China ca și în restul țărilor) producției de medicamente, de măști, aparate respiratorii, de care avem mare nevoie astăzi. Continue reading Originea, natura și sensul pandemiei actuale. Un interviu cu Jean-Claude Larchet realizat de Orthodoxie.com

Lămuriri în problema slujbelor religioase pe parcursul stării de urgență

Ca urmare a comunicatului oficial emis de către Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în urma consultărilor purtate de Patriarhia Română cu reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne (MAI), Societatea Studenților Teologi din Iași (SSTI) vă aduce la cunoștință următoarele:

Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a interpretat dispozițiile din cele două ordonanțe militare în sensul slujbele cu caracter public (max. 100 de persoane în exterior la un metru distanță) vor fi suspendate în perioada următoare, urmând ca preoții să săvârșească singuri, alături de co-săvârșitori, Sfânta Liturghie și celelalte slujbe religioase, fapt confirmat prin comunicatul Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, disponibil aici: https://basilica.ro/noi-masuri-privind-slujbele-si-activitatile-sociale-bisericesti/

Având în vedere ultimele declarații ale Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, nădăjduim ca astăzi, 24.03.2020, să nu se impună prin ordonanță militară restricții inutile din perspectivă epidemiologică la adresa preoților și slujitorilor cultelor, cum ar fi interzicerea totală a slujbelor, care deja sunt oficiate doar de către preot și cântăreț.

Solicităm ca autoritățile să respecte libertatea exercitării cultului de către oficianți și co-săvârșitori (diaconi, cântăreți, paraclisieri), având în vedere că în absența publicului nu poate fi speculat niciun pericol epidemiologic. Totodată, clerul are un rol fundamental, în special în mediul rural, în susținerea cu alimente și medicamente a persoanelor în vârstă sau vulnerabile.

Astfel, în această perioadă se cuvine ca trupul Bisericii, format din totalitatea mădularelor sale (credincioși și clerici), să dea dovadă de înțelegere față de deciziile autorităților și de statornicire în ascultarea față de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române, care garantează unitatea și plinătatea turmei lui Hristos în aceste vremuri de strâmtorare. De-a lungul timpului Biserica a dat dovadă de maturitate și responsabilitate socială, îngrijindu-se atât de sănătatea sufletească, dar inclusiv de cea a trupului.

„Studenții teologi ieșeni sunt alături de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și alături de întregul cler în misiunea lor de păstorire a credincioșilor și de ajutorare a persoanelor aflate în nevoie. Preoții trebuie să asigure asistența religioasă a credincioșilor prin toate mijloacele posibile în momentul de față.

Datoria noastră creștinească este ca prin unitate, pocăință, ascultare și rugăciune să transformăm această perioadă de încercare îngăduită de Dumnezeu într-una de înflorire duhovnicească, renaștere spirituală și intelectuală a Bisericii.” a declarat președintele Societății Studenților Teologi din Iași (SSTI), Claudiu-George Dulgheru.

Cu toate acestea, în urma consultărilor realizate de către organizația noastră cu mai mulți avocați și specialiști în drept, considerăm că, din punct de vedere juridic, dispozițiile celor două ordonanțe militare au fost interpretate în mod eronat în sensul interzicerii evenimentelor, deci și a slujbelor religioase, cu participarea a maximum 100 de persoane, cu păstrarea distanței de cel puțin un metru.

Prin art. 9 pct. 1 din noua ordonanţă militară cu nr. 2/2020, s-au modificat prevederile art. 2 din Ordonanța 1, în sensul introducerii a două noi aliniate, ca o destindere a situației anterioare în care slujbele erau cu totul interzise în interiorul lăcașurilor de cult, cu privire la exprimarea libertății religioase garantate de Constituția României și de CEDO,:

„(2) Se pot oficia slujbe în lăcașurile de cult, de către slujitorii bisericești/religioși, fără accesul publicului, slujbele putând fi transmise în mass-media sau online.

(3) Se pot oficia acte liturgice/religioase cu caracter privat (botez, cununii, înmormântări), la care pot participa maximum 8 persoane, cât și împărtășirea credincioșilor bolnavi la spital sau la domiciliul acestora”.

Incongruențele în interpretarea celorlalte reglementări au apărut cu privire la cele două dispoziții care aparent sunt contrare (cea referitoare la evenimentele publice până în 100 de persoane și cea referitoare la interzicerea circulației grupurilor de 3 persoane):

  1. Art. 3 alin. (2) din Ordonanța militară nr. 1 (18 martie a.c.), prin care se permiteau organizarea de evenimente doar în spații deschise, cu participarea a cel mult 100 de persoane, la distanță de cel puțin un metru.
  1. Art. 3 din Ordonanța militară nr. 2 (21 martie a.c.), prin care s-a interzis „circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei” într-un grup mai mare de 3 persoane și „evitarea formării oricărui grup de persoane”.

Aparent, ca urmare a consultărilor purtate de Patriarhia Română cu reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne (MAI), s-ar putea înțelege că dorința MAI ar fi fost ca reglementarea ulterioară (referitoare la grupurile de 3 persoane), să abroge în mod tacit (adică nu explicit) prevederile inițiale referitoare la organizarea de evenimente cu max. 100 de persoane (deci și slujbe religioase cu public limitat).

Dacă aceasta ar fi fost dorința MAI, atunci ar fi trebuit ca în dispozițiile Ordonanței 2 să existe un articol prin care să se abroge în mod expres (clar, vizibil, predictibil) prevederile anterioare, pentru a respecta principiul constituțional al predictibilității legii și al stabilității raporturilor juridice, precum și normele de tehnică legislativă.

Folosind metodele interpretării juridice, considerăm că cele două reglementări expuse anterior, deși aparent par a fi în contradicție, acestea nu se exclud reciproc: una se referă la evenimente publice în spații deschise (în limite clare, predictibile, de protecție), iar cealaltă la circulația persoanelor. În mod evident, reglementarea ulterioară se referă la îngrădirea circulației persoanelor și evitarea formării spontane de grupuri cu posibil risc epidemiologic, nu la evenimente organizate.

Cu toate acestea, întărim poziția noastră de a fi respectată cu responsabilitate decizia Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și încurajăm preoții să asigure asistența religioasă a credincioșilor prin toate mijloacele posibile în momentul de față, pomenindu-i permanent în rugăciunile noastre pe toți membrii clerului.

Ministerul Afacerilor Interne respectă libertatea religioasă pe parcursul stării de urgenţă

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a acceptat solicitarea Societăţii Studenţilor Teologi din Iaşi (SSTI) de a fi permisă săvârşirea slujbelor religioase în interiorul lăcaşurilor de cult de către oficianţi (episcopi, preoţi, diaconi, cântăreţi etc.), fără accesul credincioşilor, în contextul în care acestea au fost interzise cu trei zile înainte. Totodată, preoţii vor putea împărtăşi credincioşii bolnavi, la spital sau la domiciliul acestora şi se vor putea oficia servicii religioase în interiorul lăcaşurilor de cult, cu participarea a cel mult 8 persoane, pe lângă oficianţi.

Nota bene: ca urmare a modificării situației de fapt în urma interpretărilor date de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), vă îndemnăm să citiți comunictul oficial al Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu privire la această chestiune, disponibil la adresa https://basilica.ro/noi-masuri-privind-slujbele-si-activitatile-sociale-bisericesti/

Prin Ordonanţa militară nr. 1/2020 a fost interzisă oficierea serviciilor religioase în interiorul lăcaşurilor de cult, cu posibilitatea săvârşirii acestora în exterior, cu participarea a cel mult 100 de persoane, aflate la o distanţă de cel puţin un metru una de cealaltă. După publicarea ordonanţei, Societatea Studenţilor Teologi din Iaşi (SSTI) a avut o reacţie rapidă prin care a arătat faptul că prevederile acesteia depăşeau limitele constituţionale şi încălcau libertatea de conştiinţă, garantată de art. 29 din Constituţia României şi art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, solicitând modificarea ordonanţei. Continue reading Ministerul Afacerilor Interne respectă libertatea religioasă pe parcursul stării de urgenţă